"Nemurirea oamenilor s-ar stinge de nu ar avea in cuget lucrurile trecute".
Vom merge incet in Bucurestii vechi plecand urechea la povestirile de ieri sau de demult pe care zidurile vechi si locurile batatorite de veacuri le mai soptesc inca celor ce vor sa asculte. Nimic nu este mai straniu , mai ciudat si in acelasi timp mai poetic ca nasterea orasului Bucuresti , pe malurile Dambovitei care curgea in voie limpede si spumoasa , ape in care s-au oglindit Curtea Veche , Curtea Arsa , Curtea Brancoveanului , Casele Dudestilor , Casele Golestilor , Casele Vacarestilor ...
Imi este greu astazi sa gasesc cuvintele potrivite pentru a vorbi de vremurile Bucurestiului mai aproape de 1900 a acelui oras belle-epoque in care oamenii erau veseli , femeile mai frumoase , rochiile mai minunate , bijuteriile mai stralucitoare , restaurantele , hotelurile , cafenelele pline ochi in care tronau intotdeauna bufete raspandite in mai toate incaperile , chisele cu icre mari , cu fazani in penele lor , cu languste pe stanci de gheata , sampania curge ca apa in girla si Ludovic Viest tragea de arcusul lui fermecat.
Iar nestiutul duh al Podului Calicilor a iesit de sub obroc si a innodat vechiul cu noul rug al timpului si noua Jariste a devenit o carciuma chic unde neamurile se preumbla spre descoperirea orasului si a pierdutelor obiceiuri.
Restaurantele si hotelurile , Hugues(primul din oras) in fata teatrului , Grande Hotel(azi Continental) , Restaurantul Otetelesanu(azi Palatul Telefoanelor) , Gradina Rasca(azi Arhitectura , hotel si restaurant Boulevarde , Hotel De France langa C.E.C. , Hotel restaurant Athenee Palace(azi Hilton) aici se ingramadea protipendada dupa moda pariziana venite in birje elegante cu muscali in catifele verzi pana-n pamant.
Se anunta prin ziare de salile de bal , Slatineanu , Momollo , Bossel , veneau mereu bucurestenii insetati de distractii seara de seara.
Restaurantul in Bucurestiul Belle Epoque avea un nume respectat, aici venea dupa teatru sau concert lumea buna sa supeze; serate pe care le descria Clay Moor in stilul lui, pe mese inflorite in aceasta frumoasa sala de ospete se-nsirau mancaruri delicioase datorita frigarilor aurite ale localurilor la moda , aici se perindau barbatii cei mai darnici cu scoli multe si grele , toate cucoanele Bucurestilor , toate actritele straine ,toti scriitorii vremii, pictorii cu toata dragostea de viata , ziaristii in cortej triumfal, bancherii care vorbeau atat de putin.
Totul se-nvartea, orasul Bucuresti era foarte pitoresc cu nenumaratele sale biserici cu ulitele sale stramte cu palatele sale cu gradinile sale nesfarsite. Cantecele , dansurile , bucatele , muzica erau primite cu favoare , se dansa cu frenezie in orice restaurant , lautarii si ritmurile lor induiosau , se dansa si canta nebuneste cu toata caldura cu toata nebunia inteleapta a vremii , coconii vorbeau de cai , de femei si de vinuri cu foarte multa admiratie , traiau intr-o lume stilata , purtau melon cenusiu , monoclu si pantalon pepit , aveau o floare la butoniera si nu vorbeau decat frantuzeste.
Aceasta lume incercam noi s-o readucem aici la Locanta Jaristea mereu vie si nemuritoare.