Limba romana a mostenit cuvantul ' pod ' si sigur nu numai pentru intelesul primar de strada pavata cu usi de stejar, dar si pentru ca toate intamplarile ce schimba cursul povestirii se petrec sub cate un pod la o raspantie ; asa s-a intalnit Harap Alb cu Spanul sau mai bine zis avatarurile destinului.
Asa a inceput si povestea noastra ,pe Podul Calicilor, cand intr-o zi a anului 1991 lenea cainilor vagabonzi a fost pusa la grea incercare si cineva a plantat chiparosi si oleandri si a redeschis un vechi stabiliment de restaurant la raspantia cu Ulita Gladiolelor.
Desigur limba saraca a targovetilor nu a stiut sa spuna decat ca un om, o cocoana a reinviat spiritul saltaret al anilor nebuni si a deschis un cabaret al micului Paris.
Iar nestiutul duh al Podului Calicilor a iesit de sub obroc si a innodat vechiul cu noul rug al timpului si noua Jariste a devenit o carciuma chic unde neamurile se preumbla spre descoperirea orasului si a pierdutelor obiceiuri.
In spate la cuhnii se duce o lupta grea cu vechile retete romanesti, luate din caietele de zestre ale jupanitelor de acum un veac si lasate mostenire din generatie in generatie.
Musacalele si pilafele Stambulului se concureaza cu subtilele sufleuri frantuzesti, iar copturile satioase ale nordului se intrec cu cofeturile si inghetatele Mediteranei. Zacustile si caviarul rusesc, maslinele de Volos si telemeaua muntilor Pindului se uita chioras la jamboanele afumate fie ele de zburatoare sau de ramator.
Dar e bine ca tainele sa ramana taine si sa nu spunem mai multe despre dulceturile si compoturile potrivite la foc mic de insasi manusitele stapanei.
In toate acestea dinspre partea pantecului sunt bine potrivite cu cele ale sufletului: se canta de la apusul soarelui pana incolo inspre ziua, dincolo de ora lupului. Vechile balade romanesti si cantecele de dor ale pastorilor s-au rasfirat printre mazurci si contradansuri , intre ariile trubadurilor si sansonetele de la Moulin Rouge. Iar umilitul tambal in fiecare seara incearca sa invinga uriasul pian cu coarda adus din atelierele Vienei.
Despre fetele ce zboara prin aer, culori de albastru si roz, doar ticaitul si sincopele arterelor boierilor privitori spun oarece.
Incercarea indrazneata ,povestea " Les annes folle " a acestei case, acest loc ales de domniile voastre este drumul marsului inainte si destinele pornite la foc continuu pe cai de glorie.