"Dambovita apa dulce
Unda cu cerescul dar
Cine te-a gustat vreodata
V-a sa plece in zadar !
Dambovita apa dulce
Cine-o bea , ne se mai duce
Jaristea vin dulce
Crisma cu cerescul dar
Cin-te-a auzit vreodata
V-a sa plece in zadar ! "

Cei plecati in cautarea carciumilor cantatoare: Calul Balan , Pisica Neagra , Lussana , Parisiana , Leul si Carnatul , mai fac un ocol si nedumeriti scoboara pe Podul Calicilor unde locurile de popas sunt sfinte de demult.
Acum toate s-au unit la Jaristea depasind vreme si colburi , razboaie si ura , aici Craii de Curtea Veche ii asteapta demult pe cei care vor sa petreaca o seara de pomina.
Si semnul portii, cei sositi odata aici sunt clientii casei pe vecie , aici au gasit ruptura din plasa pescarului , aici urmarim un far puternic ce arunca lumini peste viata , nasteri , soarta , botezuri , nunti , aniversari , aici se intampla banchetele triumfale ale numelor la moda , care zic asa: "Ce miscare , ce invalmaseala , ce putere de viata , ce de lume , ce de neamuri venite din toate partile , aduceti condicele si catastifele sa le trecem spre nepieire ! "
Noi, Jaristea, suntem singurii martori si singurele ramasite a unor vremi apuse care tot impreuna, le aducem, le-ntoarcem inapoi, Jaristea este caravanseraiul in asteptarea camilelor voastre care daca se adapa odata revin vesnic.

Poezia Jaristei
                  de Adrian Paunescu

Veniti pe Calea Rahovei incoace,
la bucaturi, la beuturi si pace,
La Jaristea cea fara de pereche
In umbra Crailor de Curte-Veche.
Ca-n toata muzica si in tot vinul
bolboresc trei secole-n continuu
si fac de garda umbrele ilustre
si trece si Mateiu sa le mustre.
Boieri apusi de clanta-si leaga calul
Si-n secol nou tresare vechi tambalul
In crasma asta incapem cu totii
Stramosii fac un chef cu stranepotii
Din lumanari un fum de nunta iese
Si-i numai vesnicie pe la mese !